Traducere de Octavian Cocoş
Se bucură că Boccaccio s-a pocăit de viaţa lui păcătoasă.
Mai mult mă bucur decât nava care
la ţărm a tras bătută de furtună,
când oamenii simţind divina mână
se-nchină mulţumind cu uşuare;
şi decât cel ieşit din închisoare,
ce funia la gât urmau să-i pună,
când văd că spada gata să-l răpună
pe al meu domn s-a rupt – minune mare!
Şi voi ce lui Amor îi cântaţi firea,
pe al iubirii bard, că-i cald sau plouă,
să îl cinstiţi, iertaţi-i rătăcirea:
un pocăit slăvit e, vă spun vouă,
cum nu găseşti cu toată străduirea
printre perfecţi, chiar nouăzeci şi nouă.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.